Adevărata sărbătorire a lui Iisus Hristos!…

„Crăciunul” se spune a fi, sărbătorirea „zilei de naştere a lui Isus Hristos”. Cât de mulţi dintre noi înţelegem, de fapt, ce înseamnă asta?… Cine dă cu adevărat semnificaţie acestei zile?… Vreau să spun, semnificaţia din inima noastră, din gândurile noastre?… Sensul acestei sărbători ne este dat de cei care au sărbătorit-o în jurul nostru. Dar noi putem nu numai să „înţelegem” ce înseamnă această sărbătoare pentru ceilalţi, putem să dăm sens, noi înşine, acestei sărbători. Să fim sinceri!… De multe ori, poate de majoritatea dăţilor, am înţeles Crăciunul drept o sărbătoare în care: trebuie (aşa e frumos …………. ) să ne dăm cadouri unii altora, să facem curat în casă, să vorbim frumos cu cei cu care în timpul anului ne certăm de numai numai… să mergem la biserică… şi – să nu uit, petrecerea unui timp cu familia!… Provocarea pe care o simt în inimă din partea Duhului Sfânt pentru noi toţi, de acest „Crăciun” este – o inimă cu adevărat curată!… Te întreb: nu eşti nici măcar curios – cum ar arăta viaţa ta dacă: ai fi sincer 100% (!) ?… Dacă L-ai lua în serios pe Dumnezeu, în toate?… Oare, sincer (!), cum ar arăta viaţa ta dacă ai crede cu credinţa sutaşului, care spune: cred, chiar dacă nu văd?… Cum ar arăta viaţa ta, dacă ai avea curajul să fii sincer cu Dumnezeu şi cu toţi ceilalţi?… Nu eşti nici măcar curios?… J

Eu ştiu ce ar spune Dumnezeu despre tine: S-ar bucura şi le-ar da tuturor să guste din transformarea şi bunatatea lui Dumnezeu pe care a pus-o şi continuă să o toarne prin tine altora!… Noi obişnuim să dăm colindătorilor prăjiturele de Crăciun!… Ce ar fi să le dăm să guste şi din viaţa noastră transformată de Dumnezeu?… Cei din jurul nostru adesea „gustă” din noi, fie că vrem, fie că nu vrem… le dăm amărăciune?… mânie?… sau: sinceritate?… curaj?… pocăinţă şi radicalitate pentru Hristos?… dragoste?… Credinţă?… Ce vrei cu adevărat de la viaţa ta, de la viaţa asta, de la Dumnezeu?… Ştii – desigur – că Dumnezeu vrea tot ce e mai bun pentru tine.

Acum – ştiu că noi nu putem să ne schimbăm, dar putem să fim sinceri!… Un lucru care mă deranjează foarte mult – şi cu asta revin la titlul şi începutul acestei meditaţii – este … această considerare a lui Hristos – mai ales de „Crăciun” – drept … doar … un „prunc din iesle”!!!… Este cu adevărat aceasta o sărbătorire a naşterii lui Hristos?… Să fim sinceri – şi să privim cum am vedea noi o asemenea sărbătoare – dacă ni s-ar face, dacă cineva ne-ar sărbători aşa!… Ne-ar place ca să pună peste tot poze cu noi – de când eram bebelaşi – şi să ne cânte de ziua noastră „Dormi şi tu, «copil sfânt»!…” Ne-am simţi noi sărbătoriţi dacă s-ar uita de noi – cum suntem ÎN PREZENT – şi ne-ar cânta cântece de leagăn – şi s-ar gândi tot la altceva decât la noi, fiind TOTAL ABSENŢI şi cu gândul de „acum trebuie iar să fac cadouri …. of… acum iar trebuie sa fac curat … of… iar trebuie să mă pregătesc pentru biserică – iar trebuie să mă pregătesc pentru Crăciun!” !!!… Am simţi noi o bucurie în inimă şi ne-ar place o asemenea sărbătoare?… Cum putem atunci să-I oferim Domnului aceasta, şi să spunem încă că este ceva „aşa de frumos, cum sigur în alte biserici nu a fost!…” Dumnezeului întregului pământ – Căruia I Se cuvine onoare, toată recunoştinţa, mulţumirea, dragostea şi închinarea?… O inimă sinceră azi să se gândească – şi în fiecare zi – la toată bunătatea, puterea şi dragostea lui Dumnezeu, manifestată prin Hristos pentru noi!… Azi – noi nu sărbătorim un simplu „copil în iesle”… noi sărbătorim pe Regele regilor! Născut cu atâta umilinţă, într-o iesle… o iesle de vaci şi oi… Azi sărbătorim pe Regele regilor! Azi nu închinăm viaţa noastră unui bebelaş!… Ci unui Rege al regilor!… Unuia Care – … POATE!… poate să câştige războaie grele – în calitate de Rege – şi poate să rezolve problema din viaţa ta!… Cum se sărbătoreşte un Rege?… în acelaşi fel, dar la o scară cu mult mai mare – se cuvine a sărbători pe Regele regilor!… Dumnezeu – acum – de „Crăciun” vrea să-ţi ofere darul sincerităţii!… În el sunt ascunse comori nebănuite… nu eşti curios să le afli?… J

Hai să fim sinceri unii cu ceilalţi!… Nu doar de „Crăciun”!… Hai să fim sinceri în fiecare zi!… În timp ce suntem îndemnaţi la biserică să ne facem un bilanţ corect al tuturor – adesea, în odăiţă, facem rugăciuni de formă!… de genul „Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov!… […]”… cine te grăbeşte ca să formulezi o rugăciune?… aşteaptă!… stai sincer înaintea Lui!… El nu este doar „un prunc născut (odată) – într-o iesle”!… El este – ACUM – Păstorul cel Bun!… J Care Îşi dă viaţa pentru oile Sale… Tu eşti, dacă primeşti darul Său – oaia Sa. Pe care vrea s-o ia în braţe, s-o ducă pe căile drepte, în ape de odihnă!… Şi în păşuni verzi J. Azi – ai curajul să fii sincer înaintea Lui! Cu toţi!… cu riscul poate de a fi respins pe moment – ai curajul de a spune sincer adevărul şi – aruncă-te în braţele Lui!… El îţi va da pacea, dragostea şi puterea Sa transformatoare: azi, de „Crăciun” – vei da altora să guste din viaţa ta transformată de Christos şi din darul lui Dumnezeu pentru tine şi pentru ei: Adevărul, sinceritatea, Dragostea, pacea, darul lui Dumnezeu: Christos!…

Andrei Caba

Avem nevoie de Dumnezeu!

Chiar şi atunci când ne merge bine. Întradevăr, cine nu ştie apela la El în vremurile grele?! Când se confruntă cu sărăcia, boala sau lipsuri de orice fel oamenii devin religioşi. Caută un Dumnezeu “umbrelă”  care să îi apere. Merg la biserică şi caută răspunsuri. Aprind lumânări, fac fapte bne încercând să cumpere bunăvoinţa cerului. Este adevărat că numai El poate asculta şi împlini în mod absolut orice rugăciune, orice nevoie! Dar noi avem nevoie de Dumnezeu nu doar la greu. Avem nevoie de El şi la bine. Atunci când suntem fericiţi, când nu trebuie să îi cerem nimic decât să îi mulţumim pentru ce avem de la El. Raportarea noastră la El trebuie să se asemene cu o relaţie de prietenie în care se comunică mereu. Trebuie să înlăturăm din mintea noastră ideea că îi facem câte-un favor lui Dumnezeu de fiecare dată când punctăm o prezenţă la biserică, când dăruim sau ajutăm. Nu El are nevoie de noi, ci noi de El.

La nivelul vorbelor sunt puţini aceia care neagă relevanţa acestui fapt. În momentul în care se citeşte din perspectiva trăirii lucrurile arată diferit. Nu ar trebui să fie aşa! Ar trebui ca trăirea noastră să împlinească spusele noastre.  Adevărul e că avem nevoie de El AZI, acum, nu mâine, nici săptămâna viitoare. Să-L căutăm la fel cum am căuta apa în pustie!

Căutaţi pe Domnul cîtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, cîtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gîndurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertînd.” Isaia 55:6-7

Daţi … lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu!

Dati Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” (Matei, 22, 17-22)

Cezarul are partea lui, iar noi centăţeni oneşti, de bună voie sau nu, i-o oferim. Prea des însă ne rezumăm doar la atât! Uităm că Isus a continuat afirmaţia completând-o de fapt.  Da, daţi cezarului ce îi aparţine! Şi daţi lui Dumnezeu ce e al  Lui! Ce era al Cezarului? Bănuţul care îi reprezenta chipul! Atât! o bucată de metal, un obiect. Ce e al Lui Dumnezeu? Noi înşine! Purtăm chipul Lui, aşa ne-a creat! “Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său” , Geneza 1:27.  Apoi prin jertfa Sa ne-a răscumpărat să fim ai Săi. Lui îi aparţinem! Deseori căutăm să oferim ceva lui Dumnezeu. Încercăm să îi dăm fapte bune, crezând că astfel va fi ulţumit. Aducem “jertfe” în felul nostru, şi uităm că El doreşte inima noastră întreagă, ascultarea noastră deplină. El vrea să ne fie prioritatea numărul unu în fiecare zi, ne-a răscumpărat iertându-ne mult pentru a iubi mult.

Este decembrie. O lună în care se fac daruri. Să ne dăruim aşadar pe noi înşine Lui, de bună voie şi cu toată bucuria.